lashkivka

Gospodăria din satul Laşkivka, raionul Kiţmani, este compusă din mai multe construcţii. Grajdul, în care se ţineau vitele, este o construcţie din lemn, unsă cu lut şi văruită. De grajd, a fost ataşată ulterior o şură, cu pereţii din scânduri, care cuprindea în interiorul ei şi masa de tâmplărie, pentru prelucrarea lemnului. În fundul curţii se află coteţul pentru porci şi coştireaţa pentru păsările de curte, construite din bârne de lemn. În dreapta casei de locuit se întinde cămara – o construcţie pe cadre (schelet), sprijinită pe nişte stâlpi. Aici se păstrau: vesela, pânza, lucruri necesare în casă şi, de asemenea, alimente. Lângă cămară este fântâna cu baza din lemn, cu acoperiş. Alături de ea, cu măiestrie împletită din crengi de salcie, este coşniţa (coşerul) pentru porumb. Materialele utilizate în construcţii şi construcţiile în sine mărturisesc despre nivelul mai ridicat al gospodarului. Această gospodărie este reprezentativă pentru un ţăran mijlocaş.
Casa are trei încăperi şi a fost construită în anii 70 ai sec. XIX. La colţurile casei, unde se întrepătrund grinzile, sunt bătuţi pari care întăresc lutul amestecat cu paie, care a fost aplicat pe pereţi. Acoperişul construcţiei este tradiţional, în patru ape, acoperit cu stuf. Podeaua este din pământ bătătorit, iar tavanul din lemn. Planul casei este unul tipic: cămăruţa (casa cea mică) , tinda (pridvor) şi casa cea mare. Intrarea de afară trece prin tindă (pridvor), unde, după obicei, se păstrau lucruri gospodăreşti: vesela şi alimente.
În stânga, cămăruţa, o suprafaţă mai mică, avînd două ferestre. Aici locuia toată familia. În dreapta intrării, este vatra (cuptorul). Alături, aşa cum se cuvine, patul, deasupra căruia se află stinghia pentru îmbrăcăminte. De-a lungul pereţilor din faţă şi lateral, se află băncile şi masa, iar deasupra, la loc de cinste, icoanele.
Casa cea mare are o suprafaţă mai mare, interiorul este tipic, dar are o caracteristică specifică, cuptorul cu vatră, construit pentru fiul cel mic care, după căsătorie a rămas să locuiască cu părinţii. Pe peretele din tindă, în suportul pentru veselă, sunt expuse vase decorative. Peretele din faţă este înfrumuseţat cu farfurii din faianţă de fabrică, pictate. Scoarţele slujesc ca un adevărat decor al pereţilor. Pe stinghia de deasupra patului este desfăşurată îmbrăcămintea de sărbătoare, ochiul fiind încântat de multitudinea cămăşilor cusute cu diferite ornamente. Se evidenţiază, de asemenea, covoraşul întins pe peretele de lângă pat. El impresionează prin frumuseţea modelelor: benzi ornamentale cu model vegetal, care îmbracă elementele zoomorfe şi ornitomorfe, constituind esenţa compoziţiei artistice. Reprezentarea calului şi a păsărilor aparţine de tradiţia arhaică a culturii bucovinene. Simbolul calului care ajută în gospodărie este o exprimare a vieţii cotidiene, fiind organic înţeles de fiecare creatoare populară. În general, fiecare element, fiecare detaliu al interiorului locuinţei ţărăneşti au fost cu scrupulozitate gândite, forma şi conţinutul sunt mărturia experienţei multor generaţii. Fiecare moment din viaţă a fost reglementat, tradiţiile şi obiceiurile pe care le respectau în fiecare zi , permiteau sătenilor să depăşească greutăţile vieţii, cu consum fizic şi emoţional diminuat, păstrând, în acelaşi timp, energia şi puterea de viaţă ale fiecărui membru al marii familii.